Critica blogosferei
Am descoperit relativ târziu grupajul realizat în revista „Cultura” de Daniel Cristea-Enache despre zona online a literaturii. Am avut surpriza să mă regăsesc printre enumerările lui Cătălin Sturza. Nu prea am înțeles dacă e bine sau rău; contextul are în vedere numele blogurilor și atracția implicită. Simt cu această ocazie nevoia să explic și titlul în engleză al blogului meu, deși esențialul e cel românesc, aldoileacititor. Am avut la vremea respectivă - iarăși surpiza - să descopăr că, la câte bloguri există în lumea asta, mai ales în engleză, cel ales de mine nu era imaginat până atunci. L-am ales, dacă vreți, dintr-o frondă și-o mirare. E sonor, simplu și definește, sper că știe toată lumea, un principiu conceptual din critica criticii (pf, ce bombastic sună, dar cred că ideea s-a prins...).
Discuția de la „Cultura” mi se pare cam naivă, în sensul că blogosfera e clar că se multiplică puternic, în timp ce presa scrisă dispare cu repeziciune. E adevărat că numai la capitolul percutanță, cultura scrisă pe hârtie are coroana. În al doilea rând, faptul că nu avem un blog de genul The New York Times Book Review nu e un capăt de lume. E o falsă problemă atâta timp cât criticii consacrați nu trec exclusiv în sfera online. Până atunci blogosfera rămâne pentru toți cei care recunosc sau nu - un spațiu al încercărilor critice, din păcate, și nu al reperelor. Discuția e interesantă, nu zic, dar rezultatul e dinainte știut, de asta ziceam că e suflare de vânt. Eu aș fi pus altfel problema: Daniel Cristea-Enache, Manolescu, DCM să nu mai publice în edițiile de celuloză, ci numai pe un site specializat, de genul The Romanian Times Book Review, na, să fim în pas cu... și sonor. Să se facă acționarii acestui blog și banii le vin din reclame (edituri, impresari culturali, instituții, scriitori etc). De la acest punct încolo discuția are un sens și mută apele. Până atunci, ne mulțumim unii cu alții.
Oricum, voi reveni altădată cu mai multe precizări.
Discuția de la „Cultura” mi se pare cam naivă, în sensul că blogosfera e clar că se multiplică puternic, în timp ce presa scrisă dispare cu repeziciune. E adevărat că numai la capitolul percutanță, cultura scrisă pe hârtie are coroana. În al doilea rând, faptul că nu avem un blog de genul The New York Times Book Review nu e un capăt de lume. E o falsă problemă atâta timp cât criticii consacrați nu trec exclusiv în sfera online. Până atunci blogosfera rămâne pentru toți cei care recunosc sau nu - un spațiu al încercărilor critice, din păcate, și nu al reperelor. Discuția e interesantă, nu zic, dar rezultatul e dinainte știut, de asta ziceam că e suflare de vânt. Eu aș fi pus altfel problema: Daniel Cristea-Enache, Manolescu, DCM să nu mai publice în edițiile de celuloză, ci numai pe un site specializat, de genul The Romanian Times Book Review, na, să fim în pas cu... și sonor. Să se facă acționarii acestui blog și banii le vin din reclame (edituri, impresari culturali, instituții, scriitori etc). De la acest punct încolo discuția are un sens și mută apele. Până atunci, ne mulțumim unii cu alții.
Oricum, voi reveni altădată cu mai multe precizări.
Etichete: reviste
2 comentarii:
Foarte bună ideea. Ca titlu pentru site, aş miza mai degrabă pe Times New Romanian Book Review. Pentru sonoritate.
Va dau copyrightul, numai strangeti o echipa buna de critici si colaboratori :)
A, si neaparat un web designer de nota 20!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire