duminică, 8 noiembrie 2009

Gripa editorială. Despre critică

Am căutat cu înverșunare recomandări din parte criticii despre cum să-mi petrec concediul cu lecturi, departe de Bucureștiul asurzitor. Din păcate, mai nimic, pentru că criticii în care am încredere șomează și sunt fără chef, iar noii veniți par niște pechinezi fericiți să se pozeze cu câte un exemplar de rasă plictisit. Prin urmare, iată o trecere prin reviste având ca temă critica literară. Pe ea sunt pornită. Și poate îndrăgostită.

i)Nu știu voi, dar eu nu am citit chestii mișto în presa literară de ceva vreme. E o găselniță că vara -un anotimp, chipurile, vid și arid -, nu produce lucruri serioase. Deh, lumea e în concediu. Cronicarii sunt leneși, alții au dispărut total din peisaj (probabil scriu pentru toamnă..., sper). Din plicitseala asta luuuungă nu prea ai ce izola, pozitiv vorbind. Mai degrabă, lipsiți de subiecte, ei se iau de texte mai vechi și polemizează deferenți cu alți comentatori. Iată, de pildă, cum Paul Cernat înțelege să încheie o contră de interpretare cu Daniel Cristea-Enache pe marginea volumului Nevoi speciale scris de Dan Sociu:
Avem de-a face, oricum, cu un text cinstit. Scriitura e şi ea, în consecinţă, sobră, fără efecte speciale şi puştisme, cu o anume exactitate „poetică“ a detaliilor şi cu o regie a montajului executată într-o manieră mai degrabă „nemţească“ decît „americană“...
N-am înțeles și nu voi pricepe ever ce înseamnă un text cinstit. Hai sa zicem, dacă vorbim de diaristică ar fi o chestie, în rest... Cernat, înțeleg eu, vrea să spună că e o calitate a textului să fie cinstit... Greu de închipuit că un om atât de calculat precum Cernat reduce o valorizare la un așa termen, poate concept... Apoi, tot din fraza de mai sus, iarăși o afirmație care te lasă fără cuvinte: regia nemțească a montajului, deloc americană... Vreau să cred că am citit destulă literatură germană și americană dar problema asta de versus mă depășește... Bine că nu vorbește despre cinamatografie...
Am impresia că uneori Cernat vrea să fie excesiv de laborios cu cititorii și atunci un fals didacticism îi surpă demonstrația. Poate mă înșel.
ii) „Cultura” și mai ales blogul revistei aduc tot mai mult cu un fel de tribună a frustraților, pe care Mihai Iovănel îi lasă, amuzat, cred, să se dea masculi. Adriana Stan, preferata mea, s-a cam dat la fund și scrie destul de aiurea, o fi in love... Apoi am descoperit și un fel de fan Iovănel, Claudiu Turcuș, care, nici mai mult, nici mai puțin, își dă cu părerea despre ultimii zece ani în care s-a manifestat critica tânără (sic!). Nu știam că și critica are vârstă. E ca și cum eu n-aș citi Hemingway acum pentru că l-au tradus foarte tinerii Gheo sau Chiva... În fine, dl Turcuș își dă cu părerea deși dânsul - tânăr, bănuiesc - nu are nicio contribuție în domeniu. Adică, nu vreau să spun că trebuie să-ți dea cu părerea doar cei din domeniu, dar nu cred că e normal să te pronunți critic când tu ai stat numai în afara dezbaterilor și apoi te dai cu pumnii în piept că faci curățenie; apoi, același domn, pe blog e un fel de „da, nenea Iovănel”, „așa este” etc. Cu atât mai mult, dacă vrea să intre în prim-plan, să-și facă și un nume, uite, ca Adriana Stan. Serioasă, modestă, cu un scris exemplar. Am citit și cronicile despre cărți de proză și, dincolo de aprecierea punctelor de vedere ale altora, nu se vede...mai nimic...
Daniel Cristea-Enache a scris vara asta câteva texte destul de generale, ca să zic așa, fără prea mult nerv. Doar despărțirea de Manolescu pare că l-a trezit din amorțeală. În rest, o revistă care clar a intrat în concediu și nu înțeleg de ce.
iii) Am lăsat la urmă preferatul meu: Felix Nicolau. Îl știți, prozatorul. În „Luceafărul” scrie un articol magnific: „Criticul solitar versus criticul de pluton”. Trebuie să recunoașteți că titlul, cu tot cu versus-ul, e interesant, atât doar că total inoperant și deloc plauzibil. Face parte tot din categoria „critici care se cred critici sau prozatori care se răzbună devenind, uneori, critici literari”. Ia uitați ce spune dl Felix: „Citesc opurile și articolele criticilor care arbitrează în ringul literaturii contemporane și ce văd? Cel mai adesea rânduri encomiastice. Dacă te-ai lua după ele, ai zice că literele românești sunt copleșite de capodopere, încât nici nu mai are rost să fie puse în balanță cu ce se scrie pe alte meleguri, ca să nu stârnească invidii și complexe de inferioritate. Când nu sunt encomioane, apar desființările nemotivate, execuții cu un zâmbet șugubăț în colțul buzelor. Prea puțină analiză literară, însă. Cartea asta e genială, astalaltă e mizerabilă. Critica românească face un joc de-a alba neagra, dovedindu-se extremistă, superficială și săracă în nuanțe”. Mi-e chiar simpatic dl Nicolau. Atâta naivitate după ce ai intrat în malaxorul lumii literare... Ca traducătoare și redactor am fost stupefiată, nici nu vreau să mă gândesc ca autor
... Dar să ai revelația unor partizanate... Cam târziu. În primul rând, criticii care desființează fără motivații, indiferent de nume, nu au credibilitate. În al doilea rând, critica a jucat întotdeauna alba neagra pentru că a impune un scriitor, implică o miză. Dar să ajungi la extremism în critica literară... Înțeleg superficialitatea...dar... Pentru a fi convingător - că știe despre ce vorbește -, autorul nostru citează din nume tari, se supără pe „Cuvântul” că face topuri, și mai mult, că în critica noastră se practică un soi de „hi5! de Cuba!” - asta chiar mi-a plăcut. Dacă luăm în seamă și patul lui Procust propus febril de același Nicolau în finalul articolului, atunci scriitorii își vor scrie singuri cronicile, sub alte nume, evident. În orice caz, articolul lui Felix Nicolau este cel mai viu pe care l-am citit de câteva luni, explodând de sinceritate, de naivitate drăguță și neputință. Ce nu știe, e că a descris criticul literar ca un cățel nervos și lingău, când, de fapt, acesta e un grizzly turbat.

Etichete:

24 comentarii:

Anonymous mihai iovanel a spus...

hei
Ce supriza placuta sa gasesc aici doua texte plantate la o zi distanta si nu la o luna :P - asta apropo de vacanta si de blazarea corelata ei...

Esti amabila ca ne-ai comentat blogul (revista, whatever). din pacate, in ultimul an ne-am cam pierdut cronicarii: Alex Goldis, Andrei Terian, Teodora Dumitru au tot scris la niste doctorate uriase (calitativ/cantitativ :D ) asa ca n-am avut timp sa coboare la umila activitate a cronicii. Adriana Stan face la fel, am impresia. Cristina Balinte nu scrie f des. etc.
Eh, sper ca in scurt timp sa aliniem cel mai bun 11.

Dar esti 100& nedreapta cu Claudiu Turcus. Eseul lui ( f bun, dupa parerea mea: un inventar cvasicomplet cum nu mai avem pe acest subiect) despre critica ultimilor 10 ani isi datoreaza acest decupaj temporal contextului in care a aparut: revista Vatra (de unde am preluat textul)a facut un dosar despre douamiism. Apoi, dincolo de context, nu cred ca este nelegitima aplicarea unitatii deceniului la istoria literara: nu pentru ca ai crede in cine stie ce blablauri paradigmatico-metafizico-generationiste, ci pentru a sistematiza materialul intr-un mod simplu (intamplarea face ca, din ratiuni de cofraj politico-social, in cazul ultimelor cateva decenii criteriul unitatii de ~ 10 ani sa fie chiar operational).

De asemenea, Turcus nu mi-a lasat catusi de putin impresia ca s-ar baga in seama, cum sugerezi cu malitie.
In primul rand, e un critic bun ale carui pareri ma intereseaza (dezavantajul lui e ca scrie prea rar sau preponderent la reviste cu circulatie meschina).
In al doilea rand, interventiile lui pe blog au fost f putin numeroase; as fi fericit daca am avea zilnic comentatori precum C.T.
In al treilea rand, n-a comentat articolele mele decat o data sau de doua ori (pe-ale altora le-a comentat de mai multe ori...)
In al patrulea rand, ultima oara cand a comentat un articol de-al meu - o cronica la Norman Manea - a facut-o pentru a-mi da beste bot :)
QED

multumesc inca o data; si scrie mai des

9 noiembrie 2009 la 11:08  
Anonymous adriana stan a spus...

stimata cititoare critica de critici,
trebuie sa-ti multumesc, cu amicitie virtuala, pentru simpatia din ce ma priveste, care mi-a picat bine si data trecuta (descrierea ”scrie ca o amanta inselata dsp cealalta” o retin cu titlu antologic). te asigur insa ca nu m-am dat deloc la fund (peste faza cu ”in love” trec, ca, sorry, da suna a mustrare de grădi..:), doar ca celelante foi volante cu care colaborez (vatra, tribuna, dilemateca) n-au deschidere online/pe blog, deci niet vizibilitate in afara unor cercuri oculte :) in rest, desi n-am priceput din ultima postare daca totusi scriu ”aiurea” sau ”exemplar”, n-au intrat zilele in sac, iar lit contemp cu atit mai putin o sa. ne mai auzim/comentam deci.

9 noiembrie 2009 la 23:05  
Blogger THE SECOND READER a spus...

Draga Adriana, daca-mi permiti, in primul rand multumesc! Comentariile mele, sunt sigura ca ai observat, le scriu cautand un fel de foc de artificii&reactii. Critica fara reactie e ca muzica muta. Scriu despre si iau in seama oamenii care-mi plac si despre care stiu ca au mansarda bine aranjata. Intr-adevar, limbajul meu prea plastic se poate sa fi deranjat, si asta e bine zic eu. Uite, daca nu erau chestiile cu "amanta" si nici cea cu "in love" poate n-ai fi raspuns ever. Asa esti aici si stii ca ai un cititor care te apreciaza sincer. Cat privesc celelalte publicatii in care apari, vina imi apartine. Poate Vatra e mai serioasa, celelalte, insa, nu cred ca au critica in prim -plan (ma refer la spatiul acordat). Bineinteles, asta nu le scade cu nimic meritele. Te asigur, si sunt sigura ca stii asta, ca toate comentariile mele la adresa ta vin din pretuire si daca uneori mai ajung la gradinita e poate pentru ca m-am obisnuit tot ducandu-mi micutul acolo si intrand in lumea lui de multe ori mai curioasa ca el.

10 noiembrie 2009 la 00:53  
Blogger THE SECOND READER a spus...

@Mihai: Multumesc! NU prea am intalnit reactii asa bine articulate care sa protejeze un tanar. Chestiunea in discutie se poate s-o fi inteles eu gresit. E ca si cum esti obisnuit cu ceva foarte familiar si apoi un lucru strain pare, fiind nou, foarte foooarte evident. E o simpla impresie, poate am gresit, si daca da, imi cer scuze. Daca tu mizezi pe unii tineri, atunci m-ai convins. E de ajuns si pt mine. Voi urmari mai atenta comentariile - nu voi fi asa... un sonar dar pe aproape. Cat despre exhaustivitatea posibila a criticii "tinere" eu tot am retineri, ca o neinitiata, totusi. Pentru ca, gandeste-te, unde e Mihai Iovanel, de ex, in istoria criticii tinere din ultimii 10 ani? Sa inteleg ca nu conteaza critica de intampinare? Oare nu ea a infiintat generatia voastra si nu in critica asta sunt numele pe care le respectati? Articolul prezinta numai pe cei care au publicat, cu pretentia unei panorame critice. Unde e Andrei Terian, Bianca Burta-Cernat si altii? Afara de Daniel Cristea Enache si Paul Cernat, dintre cei debutati publicistic, nu crezi ca toti ceilalti sunt sub critica obisnuita de intampinare (desi unii o si practica)? Uite unde m-ai facut sa intru, in zona criticilor, sa vezi numai ce comentarii o sa-mi primesc... Multumesc mult si mai treci pe aici :)

10 noiembrie 2009 la 01:07  
Anonymous mihai iovanel a spus...

hai, nu ma disocia de tanarul Turcus, ca nu s mult mai batran decat el :)
eu am 30, Claudiu are in jur de 26, ca si Goldis, Adriana Stan, Cosmin Borza: sunt toti de acelasi leat - si cei mai buni critici pe care i-a dat Clujul in ultimii ani (Cj fiind specializat mai mult in eseisti). Mi se pare incorect sa spun ca "mizez" pe ei, pentru ca (i) din pacate nu i-am descoperit eu si (ii) ei se impun in mod obiectiv ca buni, nu-i nevoie sa imi risc salariul de la Cultura intr-un pariu de o miza oarecare :)

In ce priveste studiul lui Claduiu Turcus, si-a propus sa inventarieze cartile de critica ale ultimul deceniu, nu autorii de cronici. Asta nu inseamna ca ar crede "ca nu conteaza criticii de intampinare": subiectul lui era insa altul, asta-i tot.

10 noiembrie 2009 la 14:22  
Anonymous claudiu turcus a spus...

1.Ce sa fac eu daca vatra nu e on line
2.Iar suntem nemultumiti & plictisiti pe necitite. cand veti fi citit macar pentru prima oara, draga the second reader, cel putin intaiul paragraf al textului meu despre cele mai importante 20 de carti de critica ale ultimilor 10 ani va astept sa purtam o discutie. E drept ca sunt tanar, doamna, tanar ca personajul din poezia lui Dinescu. Recent devenit tată.
3. Desigur, m-am rugat indelung (aproape in genunchi)de criticul Mihai Iovanel sa admita macar unele comentarii ale mele pe blog. Lasandu-ma sa public chiar modestele mele productii, am ajuns la o intelegere. El isi trimite laudele, eu le semnez, el le verifica, eu sunt multumit. La doua encomioane castig libertatea unei opinii.

29 noiembrie 2009 la 15:53  
Blogger THE SECOND READER a spus...

@Cluadiu Turcus. In sfarsit! :)
1. Vatra nu e de gasit, nu doar on line...
2-3. Am publicat comentariul dv-stra ironic tocmai pt ca imi plac tinerii care-si exerseaza revolta si ironia atunci cand se simt nedreptatiti. Fireste ca uneori e mai bine sa scrie si sa vorbeasca mai putin. Citesc cu atentie tot,pana si anunturile din metrou sau de la bloc. Nu sunt un Cititor exemplar, nu are rost sa-mi replicati cu Iser sau Adorno. Era o simpla observatie si daca nu luati in considerare(de orice fel) parerea unui cititor, atunci pierderea e la dv-stra, zic eu. Mai ales un cititor atent,cum ma consider. Ideea nu era in legatura cu nici un fel de precizari din comentariul dv-stra, ci cu intentia ce reiesea din analiza, de altfel meritorie si bine scrisa. Cat despre Mihai Iovanel, stiindu-l (din scris)un colectionar de polemici, sigur ca nu mi-a placut un oarecare conformism, chiar pigmentat cu notatii transante. Spuneti ca sunt cele mai importante 20 de carti din critica ultimilor 10 ani? Oare nu sunt de fapt singulare? Cred ca in rest critica tanara publica doctorate, ma rog, cei care sunt critici. Prin urmare top 20 este unul relativ si cam singura recolta...
Intelegerea cu Mihai Iovanel exista cu desavarsire, ce nu ati inteles e ca nu va oferea libertatea unei opinii, ci liberatea totala. Iata, ca de la cititor modest si limitat ca mine, la un scriitor bun, format, ca dvstra, primiti un emoticon mare, maaare, cat toate libertatile din toate opiniile posibile.
ps. Felicitari pt noua identitate! A fi tata, veti vedea, inseamna in primul rand sa te intelegi/ vezi mai bine. Reverente de la o Doamna care, desi pare imposibil, a supt lapte din sfarcuri de cometa.

30 noiembrie 2009 la 00:35  
Anonymous claudiu turcus a spus...

Va raspund tocmai pt. ca ma intereseaza cei cativa cititori ai textelor mele:
1. V-am replicat ca nu ati citit, nu ca nu ati citit atent, ca v-ar lipsi exemplaritatea lecturii, intrucat in preambulul articolului justificam ca ar fi greu sa ma ocup intr-un spatiu de revista culturala si de cronicari (f. importanti, de altfel), prin urmare am ales sa scriu doar despre cartile tinerilor critici
2. Cele douazeci de carti nu sunt singulare. E drept, sunt cele care conteaza (daca vreti, e cam toata recolta, dar recolta lasa in urma si multe paie - va pot cita lejer inca vreo 10-15 carti ale tinerilor critici. Cu toate astea, nu mi-am propus sa fac un top. N-as fi decat epigonul ironicului Cistelecan, nu, studiul meu se numea in varianta originala(ibrailean) Ce s-a intamplat in ultimii zece ani cu critica tanara. Note pe marginea unor carti. Am avut in vedere un jurnal intelectual de critica a criticii.
3. nu inteleg un lucru: nu va place ca sunt conformist (desi nu stiu ce v-a facut sa credeti asta), iar cand devin critic spuneti ca nu am legitimitate. Acum, daca pt dumneavoastra a fi de acord cu cineva e totuna cu a fi fan va accept conventia, dar e de departe inselatoare. cu iovanel sunt totusi amic, sa fim seriosi. trebuie sa-l cert pentru a demonstra asta sau sa semnez anonim commenturile? pe de alta parte, legitimitatea de a fi critic mi se pare ca vine din calitatea/adecvarea argumentelor formulate in scris, nu doar dintr-o pozitie de putere. Referitor la colectia de polemici de care vorbeati, va sugerez sa cititi ultimele mele cronici (de pe blog cultura) la Celelalte povesti de dragoste a lui LD Teodorovici & la Maestro lui Stelian Tanase.
4. Despre ”intelegerea” cu Mihai mizez pe simtul dumneavoastra aprofundat ironic.

5. Sunt tanar Doamna, de-aceea nu te cred!

30 noiembrie 2009 la 12:47  
Blogger THE SECOND READER a spus...

:) Imi place ca ati raspuns dintr-un foc si asta e de multe ori mai autentic decat orice alta formulare... Inca o data, vorbeam de intentionalitatea care reiese din studiu. cat despre cronicarii pr-zisi nu cred ca se poate face abstractie. Oi fi eu in afara sau pe dinafara dar cat am urmarit presa pot spune ca ei au facut generatia voastra. prin urmare, indiferent de circumstante sau conjuncturi (=carti etc), ei nu pot fi ignorati. a face o radiografie a criticii cu ei pe dinafara inseamna sa nu te legitimezi, ca nu prea ai cu ce din moment ce nu vezi nuantele adevarate. poti sa spui ca dl. cernat e recunoscut prin cartile sale sau prin cronici? asa ma gandeam si eu. deci aici e problema pe care o sesizam. cat despre fani, imi plac in preajma prozatorilor sau poetilor. criticii intre ei NU pot fi prieteni, nici amici. vezi, eu un punct de vedere, de aici amuzamentul meu sau ironia, daca vrei. te felicit pt ca nu ma crezi, dar iti doresc sa nu-i crezi nici pe ceilalti.
ps. fireste ca am citit cu atentie cronicile de care amintiti. felicitari. insa va lipseste un singur lucru, in ambele, daca-mi permiteti: lecturile integrale ale celor doi pt a emite o judecata critica cat mai adecvata. luate asa singulare, cele doua carti isi gasesc o buna interpretare, dar cam atat. asta e si problema generatiei voastre, cu cateva exceptii.

30 noiembrie 2009 la 13:11  
Anonymous claudiu turcus a spus...

daca ar fi fost un text care ar fi vrut sa demonstreze chestiuni legate de o generatie (poetica, schimbare de paradigma, asa cum isi propuneau candva optzecistii) lasarea cronicarilor pe dinafara (desi eu nu i-am lasat, i-am amanat, parca asa ziceam acolo)s-ar fi simtit.Nu-mi dau seama care ar fi acele „nuante adevarate” de care vorbiti. Cernat va ramane fara dubii prin cartea lui despre avangarda. si-a construit autoritatea prin cronici, da, sunt de acord. sigur ca generatiile (desi in cazul nostru e vb strict de una biologica) sunt „facute” de cronicari, ei sunt vizibili, dar in timp conteaza enorm cartile. eu nu fac abstractie de cronicari, ii astept sa publice. nici calinescu, nici manolescu, nici lovinescu, nici eliade etc n-au ramas prin articolele lor. constructiile definitive (daca sunt solide) raman. articolele sunt materie prima.

Apoi, pentru o cronica nu cred ca e necesar sa citesti integral opera celui despre care scrii. Ar insemna moartea speciei. Se poate intampla sa urmaresti cate un scriitor si atunci il citesti integral, dar in foiletonistica (unde citesti, vrei nu vrei, o gramada da maculatura) nu-i timp de exhaustivitate, ci de adecvare, prezenta de spirit, impact. Daca scrii un studiu, in schimb, si n-ai citit toate cartile omului e jenant. De fapt, de aia am mizat pe carti. chiar cred ca acolo se vede cine ce hram poarta. dumneavoastra acuzati lipsa de lectura (integrala)cand scrii despre o carte la gazeta, eu cred ca adevarata superficialitate se vede cand iti asumi (in ipostaza de critic literar)o carte.

Ba, criticii pot fi si amici. Dupa ce au devenit oameni, totul e posibil.

ps Care ar fi exceptiile. Sunt curios

30 noiembrie 2009 la 17:59  
Anonymous Anonim a spus...

asta cu naivitatea mi a placut. dar e demontata ceva mai incolo chiar de criticul criticului. n ai cum sa fii viu daca n o faci pe naivul. cat despre titlu, da, se poate sa fie cam la rotisor. varianta originala era SInguratatea criticului.
acuma, criticul poate parea grizzly pt autorii-somoni, aia care ii urca in inatmpinare in amonte. in rest, e un grizzly de paie,pt ca nici macar de el nu se mai sperie,cand se oglindeste.
in concluzie, foarte multumesc pt mentionarea calitatii de prozator, ca m am saturat sa repet ca nu s critic. pana si eseul cu pricina era tot o proza :)

ps. chiar,de ce naiba nu se inteleg criticii intre ei? ca ei, se banuieste, nu-si cersesc cronici bune de la confrati. (alta naivitate)

30 noiembrie 2009 la 19:04  
Blogger THE SECOND READER a spus...

@Draga domnule Nicolau, bine ati venit! Aveti dreptate, narcisismul criticilor aduce cu un grizzly de paie... Din pacate, in literatura noastra de azi e plin de ei. Problema e ca nu se vad. Si sunt foarte putini cei precum dl Turcus, de-acum amic de-al meu (daca-mi permite) care are vointa sa se tina de argumetele proprii cu decenta, ironie si dexteritate. Citind fictiune multa si cronici ca sa inteleg, uneori, sau la deruta pur si simplu, am si eu impresia ca se scrie prea putin despre continut. Analizele pr-zise lipsesc, la fel abisalitatile. Da, uneori naivitatea e o conditie a vietii. Poate cea mai vandabila azi. Cat despre critici si naivitatile lor ma abtin. Va mai astept! ps. intre timp mi-am procurat si romanul dvstra... Ne recitim :)
@claudiu turcus. NU-ti spun exceptiile, le vei observa singur daca o sa citesti cronicile din ultimii 10-15 ani din revistele literare - si repet, nu sunt o profesionista. Ma intereseaza cronica literara doar pt ca am nevoie uneori sa inteleg cartile. E o chestiune de educatie. Eu zic totusi ca gresesti enorm considerand lectura totala o moarte a speciei criticii de intampinare. Sigur ai prieteni care citesc pe diagonala. Ai inteles vreodata ce inseamna asta? Eu nu. Ei, cam asa e si o cronica la o carte scoasa din contex, ca si cum ai citi o opera (nu conteaza cat de intinsa) pe diagonala... Moartea speciei, pe de alta parte nu e posibila atata vreme cat se nasc scriitori.

30 noiembrie 2009 la 20:28  
Blogger anticanonice a spus...

Draga doamna arbiter criticorum, mor de curiozitate sa stiu cine sunteti, mai ales ca ati mai gasit si un roman al meu prin nu stiu ce minune, pt ca zace in depozitul poliromului. in naivitatea mea gripata nu ma prind si pace!

1 decembrie 2009 la 00:00  
Anonymous adriana stan a spus...

adaug si eu ca disputa despre neincluderea cronicii literare e otioasa. nu ca n-ar conta in principiu, dar pierdeti din vedere cadrul articolului lui claudiu: un grupaj in vatra cu obiective si limitari specifice, criterii relativ simetrice - pur si simplu Cartile & tendintele de scriitura implicite - in poezia, proza si critica de la 2000. acuma, daca d-l turcus s-ar fi apucat de capul lui sa scrie un studiu despre critica tanara, normal ca ar fi dat si-n cronica (cu toate aspectele de sociologie a campurilor simbolice care or mai intra aici) si normal ca ne-ar critica si pe unii ca noi, voci numa fara portavoce, subl. - cu atat mai mult cu cat suntem prieteni !! (asta ca sa va aduc si a doua obiectie) - nu de alta, dar daca gresim, sa ne indreptam -> nu asa arata orice amicitie critic-constructiva :) ?

1 decembrie 2009 la 01:16  
Anonymous ld teodorovici a spus...

Domnule Ţurcuş, din fericire am început de mult să mă amuz la intervenţiile dvs. publice. Asta-i partea bună. Partea şi mai bună e că, observ, în ultima vreme tindeţi să vă legitimaţi public cu o cronică negativă la cartea mea, Celelalte poveşti de dragoste. Felicitări! Doriţi să vă trimit şi celelalte cărţi ale mele? Loc de „raderi” la fel de argumentate ar mai fi, nu? Şi, data viitoare cînd veţi vrea să dovediţi ce critic serios sînteţi, veţi putea să vă citaţi mai multe cronici la cărţile mele, sigur, la fel de negative sau şi mai şi! De asemenea, dacă doriţi, vă pot sublinia, ca să nu vă mai aparţină efortul, şi o serie de fraze rupte din context care vor dovedi, fără dubiu, că nu ştiu să scriu. Aş face asta pentru că deja, fireşte, citarea în afara contextului intră în stilul dvs., larg apreciat de altfel.
Sigur că în urma acestei reacţii vor exista mulţi care vor spune că simt nevoia unei răzbunări în urma acelei cronici negative. Eu însă mă amuz doar. De răzbunare n-am nevoie: e singura astfel de cronică pe care am avut toate motivele să o ignor. Altfel, am mai avut parte de suficiente tuşe critice pe care le-am luat în seamă cu respect. Inclusiv din partea lui Mihai Iovănel, spre exemplu. Ceea ce aţi scris dvs. însă, un text cu care observ că vă mîndriţi (!), e atît de uşor de uitat... Din partea mea, fireşte. Pentru dvs., înţeleg, va funcţiona ca exemplu încă o bună bucată de vreme de-acum încolo...

1 decembrie 2009 la 08:18  
Blogger THE SECOND READER a spus...

@Lucian Dan Teodorovici: legitimarea lupilor tineri, dintotdeauna, presupune si a musca din autorii canonici. va asigur ca pt mine sunteti deja, de la primul volum :)
@adriana s.> i)eu vorbesc de intentionalitate, nu de cadru. ii)inca o data, da, cronica se gaseste in vatra, reluata in cultura (blog) si pe site-ul romania culturala si poate mai e pe undeva. da. iii)"daca dl Turcus s-ar fi apucat de capul lui sa scrie un studiu..." - sa inteleg ca nu el a gandit si premeditat analiza? glumesc. sau nu. iv)rererepet> nu textul in sine e problema,desi sunt verdicte cu care nu sunt de acord,ci criteriile total inoperabile dupa mine. dar, deh, nu sunt critic. v)vezi, ai trecut chiar tu de la prietenie, la amicitie. deja e altceva. critica e constructiva, nu crezi? de fapt, numai constructiva...
Abia astept sa te duelezi cu dl turcus dupa prima ta carte recenzata negativ... :)
@Felix Nicolau: nu zace doar pe acolo (nici nu cred ca mai e in depozit - am spioni..pssst), ci si pe birourile cititorilor onesti care amana din pacate prea mult timpul lecturii din pricini banal omenesti. sper ca nu ma suspectati si dvstra ca as fi "Terorista", nu de alta, dar chiar ar fi o onoare. Nu, nu sunt nici un fel de arbitrum criticorum, doar ca, iata, m-am trezit, culmea! in postura asta. Ce e si mai culmea, e ca discutia asta se poate transforma intr-o dezbatere publica despre critica literara. Daca nu deja e... Pacatoasa de mine...! promit ca, odata, candva, veti afla. mai scrieti pana atunci, scrieti.

2 decembrie 2009 la 01:13  
Anonymous adriana stan a spus...

pe scurt:1)da, you have a point, dar my point e ca nu mai era spatiu. obiectiv.
2) iti dau cuvantul meu de cercetas ca sunt de amandoua - si "prietenii" si "amicitii" - si functioneaza cu atat mai mult cu cat sunt "critice" (inclusiv in sensul profi al cuvantului) :)

2 decembrie 2009 la 10:44  
Anonymous claudiu turcus a spus...

Domnule Lucian Dan Teodorovici, daca simtiti nevoia unui raspuns public la adresa mea, faceți-o civilizat intr-o revista culturala. Haideti sa scoatem aceasta discutie din zona psihanalizabila a interventiilor pe bloguri sau a adreselor personale de e-mail și să o aducem in zona constientului, la suprafata discursului public. Nu vad de ce nu v-ati asuma o polemica rationala si obiectiva, din moment ce va puteti ipostazia exemplar intr-o instanta superioara capabila sa lase la o parte insignifiantele mizerii critice ale momentului.

2 decembrie 2009 la 14:50  
Anonymous ld teodorovici a spus...

@The Second Reader – Vă mulţumesc atît pentru ce-mi spuneţi, cît şi pentru găzduirea comentariului. Sper totuşi să nu fiu chiar... canonic. Nu de alta, dar nu mi s-ar mai justifica atunci propriile păreri critice pe care le am faţă de ce am scris pînă acum. Şi ar fi destule, ceea ce ar trebui să fie un semn că am încă şanse să evoluez, fiind oarecum viu. :)
Pe de altă parte, n-aş vrea să continui discuţia despre Claudiu Ţurcuş. Cred c-am exagerat şi eu cu ironiile, aşa că ţin la o precizare: e singura cronică literară negativă la care am reacţionat vreodată. Şi am mai avut parte de cîteva cronici deloc favorabile... Spun asta cu speranţa că mă veţi crede cînd scriu că am avut totuşi motive speciale să reacţionez. Altfel, sînt în relaţii amicale sau am sentimente amicale faţă de toţi cei(lalţi) cărora, pur şi simplu, nu le-a plăcut vreo carte pe care am scris-o.
Vă doresc toate cele bune. Şi recunosc că mi-ar face plăcere, în eventualitatea, dorită de mine, a unor dialoguri viitoare, să ne tutuim.

2 decembrie 2009 la 15:30  
Blogger THE SECOND READER a spus...

@Caudiu Turcus: subestimati zona "psihanalizabila" a blogurilor, precum natura "constienta" si "civilizata" a dezbaterii... Sa inteleg ca un amarat de blog ca al meu exact aceste lucruri reclama? sau e vorba de vizibilitate? daca e asa va incadrati in genul proxim al vanitatii subliniate de Lucian Dan Teodorovici ceea ce refuz sa cred... Daca v-ati legitimat cu atata ardoare de unde excesul negativ de acum? Ma simt jignita si cred ca, implicit, comunitatea internauta reactioneaza asemenea... In al doilea rand, nu e treaba mea dar nu cred ca o polemica, atunci cand sunt idei contrare, e neaparat o polemica... Dimpotriva, asta se numeste civilitate si critica asumata. LD Teodorovici are dreptul sa emita judecati personale despre orice este legat scrierile dumnealui. Cred ca e un castig pt toti sa intelegem mai bine viziunea lui despre propria literatura. Asta e si sensul criticii literare pana la urma... Prin urmare va astept AICI cu comentarii si explicatii aplicate daca simtiti nevoia.
@L.D. Teodorovici:nu cred ca va poate suspecta nimeni - din lumea literara autentica - de reactii nefiresti. Exagerarea, in cazul unui autor, nu e niciodata exagerare, cred. Doar o escaladare a intimitatii. Va felicit pt ca reactionati, pt cititorii fideli, prin anumite anumite neconcordante. Scuze, TE felicit. Ideea, atunci cand e exacta, nu tine cont de loc, spatiu si persoane. Iata, e loc de o proza despre cititori infideli... :)

3 decembrie 2009 la 03:20  
Anonymous ld teodorovici a spus...

@Claudiu Ţurcuş – vedeţi, eu înţeleg civilizaţia şi în termenii unui anume respect. Or, îmi permit să mă îndoiesc că o discuţie „civilizată”, cum susţineţi că v-aţi dori, şi-ar avea locul adecvat doar într-o revistă de cultură... Spaţiul civilizaţiei mai trebuie extins din cînd în cînd.
În al doilea rînd, aţi înţeles greşit: nu îmi doresc să polemizez cu Dvs. pe marginea ideilor din textul despre cartea mea. Şi vă explic de ce: pentru o polemică reală, ar trebui ca acele idei să se sprijine cu adevărat pe ceva, nu doar să fie extrase din ceva şi date ca exemplu – pentru că, în cazul ăsta, orice polemică moare din faşă. Mai concret, extrăgînd din cartea mea ceva care se justifică doar prin context, Dvs. îmi puteţi spune: „Iată dovada, aţi scris asta!”. Iar eu va trebui să accept şi să vin cu o completare: „E adevărat, dar...”. Ei, asta nu se numeşte polemică, ci autoaparare. :) Iar eu cred, cu tot respectul, că n-am nevoie de aşa ceva într-o discuţie cu Dvs. Asta nu exclude posibilitatea ca noi doi să polemizăm pe viitor, domnule Ţurcuş, pe orice alt subiect. Deocamdată însă, eu aş fi preferat să închidem subiectul – nu din alte motive decît cele explicate mai sus. Problema e, DE ASTA AM INTERVENIT AICI, că Dvs. păreţi a vă legitima cu acel text pe care l-aţi scris. Vi-l daţi ca exemplu. În condiţiile astea, amintind Dvs. pe acest blog (pe care eu îl citesc; la fel cum citesc şi reviste de cultură) de cartea mea, m-am simţit îndreptăţit să reacţionez. Poate exagerînd în ironia mea, am admis deja, dar altfel avînd tot dreptul, pare-mi-se, să îmi spun o părere. Înţelegeţi deci: o părere legată de modul în care vă legitimaţi cu acel text, nu una polemică pe ideile exprimate în el. Şi, din nou, consider închis subiectul din punctul meu de vedere.
@The Second Reader – am senzaţia că abuzez deja de blogul tău pentru o discuţie nu neapărat „constructivă” :) şi nu tocmai pe subiectul postării tale. De asta intervenisem a doua oară, acceptînd că am greşit într-o anumită măsură permiţîndu-mi o reacţie mai mult emoţională. Dar îţi mulţumesc încă o dată, rămîne să discutăm pe alte subiecte... Toată simpatia.

3 decembrie 2009 la 09:31  
Anonymous claudiu turcus a spus...

Nu vreau sa ma legitimez cu nimic si fata de nimeni. Am fost acuzat de conformism, i-am sugerat lui The second reader sa citeasca ce-am scris (intamplator despre celelalte povesti - era pe blog, textele din vatra sunt greu de gasit). Asta e tot. Cu dumneavoastra domnule LDT n-am nimic, desi m-ati jignit violent (dar asta e o discutie privata)si vazand ca redeschideti discutia mi s-ar parea normal sa discutam la nivelul la care ar trebui: dumnevoastra sunteti prozator (va simtiti nedreptatit de cronica mea, dar reactionati doar umoral: spuneti ca nu conteaza in receptare, ca va amuza, ca sunt ridicol, rautacios etc), eu am scris un text, am si eu dreptul sa ma apar, nu? sa cred ca el conteaza, ca e argumentat, ca n-am avut prejudecati. ei, dar nu o pot face in acesti termeni. nu e vorba de faptul ca discutam pe un blog si eu as respinge ideea. ci daca tot ati redeschis discutia - si, va marturisesc m-ati rascolit din nou, mi-ati reamintit jignirile etc - ma gandeam sa va asumati un text cu cap si coada (definitiv) in care sa denuntati lipsa mea de adecvare. asta e tot.
si, da - pana la urma e vorba si de expunere. cu toata disponibilitatea va spun - si daca recititi cu buna credinta ce v-am scris de fiecare data veti recunoaste asta - aveti ocazia sa deschideti o dezbatere/ancheta despre onestitatea critica pornind chiar de la episodul acesta. nu v-ati apara (cum spuneti), ci ati atrage atentia asupra unui lucru care vi se pare anormal. daca veti refuza, poate odta ne vedem si reglam derapajul.

imi cer si eu scuze pentru ca abuzez de acest blog.

3 decembrie 2009 la 14:44  
Anonymous Vali Enachescu a spus...

Haideți, dna Second Reader, se vede de la o poștă că habar n-aveți nici de literatură, nici de critică! Ceea ce nu vă împiedică să va dați totuși violent cu părerea. Dacă ați rămâne la amabilități lingușitoare atunci când o celebritate aterizează pe blogul dv. - de genul „Vai, dle Teodorovici cât de canonic sunteți pt mine”! sau „Vai, dle Iovanel, cât de mult vă admir” - ați fi chiar simpatică și stimabilă. Păcat că vreți mai mult, formulând și judecăți de valoare...

3 decembrie 2009 la 19:03  
Blogger THE SECOND READER a spus...

@Claudiu Turcus: foarte buna ideea cu onestitatea critica! Deja dl Manolescu s-a clatinat serios de cand cu Istoria tocmai datorita onestitatii criticii lui... Nu m-ar mira sa se intample acelasi lucru si cu Eugen Simion si altii. Daca tragem linie, Calinescu insusi facea compromisuri dintr-astea dupa 45, o sa avem o mare mare surpriza cu onestitatea critica la romani. Sunt curioasa ce ar spune cei din domeniu... de ieri si de azi...
@"Vali Enachescu": Puteati, totusi, sa gasiti o porecla mai credibila... In fine, va multumesc! Nu de alta, dar era sa uit ca sunt pe dinafara si tocmai de asta scriu pe blog si nu in reviste. Dvstra confundati violenta cu comentariul critic sau ironia. Macar de era sarcasm mai ziceam, dar asa... Cat despre "linguseli" - nu mi-e rusine sa recunosc ca-i admir enorm pe domnii Iovanel si LD Teodorovici, si pe alti 6-7 din generatia lor. Cam atat! Daca s-au potrivit sa fie ei in centrul atentiei cu atat mai bine pt mine. Nu as fi comentat veac pururi revista Cultura si blogul ei daca nu era Mihai Iovanel! Nici nu as avea un anume gust estetic fara proza lui Lucian Dan Teodorovici. Si, in ultimul rand, va contraziceti: imi spuneti ca sunt pe dinafara si apoi recunoasteti ca emit judecati nu critice, atentie!, ci de valoare - ceea ce, dupa mintea mea ingusta de blonda (nevopsita) presupune ca am trecut dincolo de receptare si asumarea contextului prin lecturi si teorie. prin urmare multumesc! ps. va gazduiesc comentariul violent (al dvstra e violent)tocmai pt ca am simtul umorului, si nu umori. in rest va doresc succes cu proza si astept cu nerabdare sa va citesc contributiile literare.

3 decembrie 2009 la 21:26  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire