revisteee sapt. 25.02-3.03

Observator cultural: i) wolf lepenies ne amintește de melancolie și utopie care fac intelectualii europeni mai mai decât ar fi visat vreodată. Și ne spune că nu trebuie, nenea intelectualu, să fie melancolic. Chiar? Dar cine spune că trebuie? Țâfnos, da! Abstras, da! Abscons, da! etc etc. Cu melancolia, dacă o dai de toți pereții intelectualilor, înseamnă că-i faci automat duși cu pluta. Or fi, dar atunci nu mai condiționăm o definiție prin concepte (sic!) precum melancolie. Atât se plictisesc francezii că nu mai au cu cine și ce lupta dpdv intelectual că preferă să se lupte-n boli? Sau sunt eu mai sceptic-schizofrenică? Mi-ar plăcea ca domnul Alex Matei să mă însănătoșească cu niscaiva sfaturi la zi despre fenomenul prăpăstios din mijlocul, capul și scrisul intelectualilor francezi. Măcar de 1 sau 8 Martie... :)
ii) nu știu ce-i cu BBC-ul cronicăreselor, Bianca Burța Cernat, dar cred că încă nu a ieșit din hibernare. După ce în nr. de săptămâna trecută aproape rămâne fără idei, în articolul despre DCM și cartea lui cu zimți, dă zăpada de pe ea, se trezește, da nu-și găsește ritmul. Sau cel puțin nu-și recitește articolul. De ex. zice la un moment dat „Pe cît de simple, pe atît de eficiente sînt strategiile discursive ale cronicarului: exagerarea frizează, de multe ori, transformarea întregului text într-o savuroasă hiperbolă. Savoarea textului sporeşte prin accesarea unor registre lexicale pitoreşti în extrem, polemistul combină neologisme cu expresii arhaizante, face o spectaculoasă echilibristică între abstract şi concret, amestecă deriziunea cu gravitatea şi pamfletul cu lamentaţia”. Seamănă cu BBC? Va sa zică, exagerarea frizează transformarea?! Dar accesarea unor registre lexicale în extrem?? Bianca, sper ca nu te-ai vopsit... Nici nu vreau să mă gândesc ce praf ar fi făcut Bianca un text asemănător de-l citea la altcineva...

Cultura: Parcă, parcă își revin... Redactorii.
i) După ce săptămâna trecută publică un grupaj avându-l ca subiect pe Călinescu publicistul unde, cu excepția lui Mihai Iovănel și Cristina Balinte, ceilalți scriu ca la un examen, săptămâna asta un dosar despre Lovinescu. E mai incitant decât celălalt grupaj critic pentru că autorii răspund la întrebările chițibușare ale Teodorei Dumitru (Teodora, vreau să mai citesc cronică de poezieeee!). Semnează Paul Cernat, Antonio Patraș, Nicolae Bârna, BBC și Marius Miheț. Tineri critici, cu excepția lui Bârna, dar care, prin vitalitatea scrisului, nu e departe de ceilalți. Chiar eram curioasă cum receptează critica tânără pe Lovinescu. La cât sunt de incitante întrebările, la fel de rigid răspund unii dintre ei. Patraș dă și el examen și mai că ne spune că pământul e rotund, Paul Cernat vorbește mai mult de alți critici, BBC, Marius Miheț și Nicolae Bârna spun chestii mișto, multe de reținut și de comentat. Deci numărul ăsta face toți banii.
ii) Adriana Stan... Hm, Adriana Stan, Adriana Stan... Scuzați incultura, da chiar nu știu cine este... Oricum, scrie o cronică de zile mari. Intrarea soarelui de Cecilia Ștefănescu (da, da, cea cu Legături bolnăvicioase care nu sunt așa de bolnăvicioase dar sunt, numai că noi suntem prea bolnăvicioși ca să înțelegem boala cărții ei - ca s-o citez aproximativ pe autoare... Doah!) - victima. E scrisă, cum să zic, ca din partea unei amante înșelate care scrie despre cealaltă... Asta mi-a plăcut, implicarea cronicăresei (nu degeaba numele ei e atât de masculin...). Am citit-o sedusă total de limbaj și tupeu demonstrat până la sintagma: un grad de fierbințeală... E adevărat că în context se referea la creație, la procesul creației, da fierbințeala e atât de... feministă, încât se cerea un alt sinomim. Uite, tensiune! Sau suprasolicitare etc. Dacă mai scrie două trei cronici asemănătoare n-am cum s-o uit pe Adriana. So, go Adriana, go!
iii)Constantin Coroiu despre Breban: Mai bine citiți direct memoriile brebaniene...